view_headlineDespre viata si perspectiva vietii din iad

Autor: Costin

Căderea și trezirea umanității în zorii noii epoci solare


Sensul vieții pe care îl gustăm la această oră a Marelui An, când existența întreagă și viața însăși sunt prinse în iluzia nopții, este unul foarte precar — pentru toți studenții acestei școli planetare, din toate formele.


Acest nivel al experienței, la această oră a Marelui An, este profund afectat de forma umană.

Perspectiva vieții pare inexistentă, iar orice posibilitate oferită de această lume nu reprezintă decât o intrare într-un întuneric — un întuneric plin de iluzii și reflexii false ale luminii.


De pildă, spui că te angajezi la stat.

Însă statul, așa cum există astăzi, nu este decât o structură artificială, o creație a unui grup fără autoritate spirituală — o ramură a întunericului ce se hrănește din confuzia studenților acestei școli planetare, ei înșiși confuzi din pricina iluziilor în care au intrat cu propriul lor liber arbitru.


Ei nu dețin sufletele oamenilor, nu reprezintă Legea Divină și nici nu au vreun drept real de existență spirituală în această școală a vieții.


Sunt doar o divizare specifică a întunericului din care venim — o expresie a fragmentării prin care umanitatea a pierdut contactul cu sensul întregului.


Angajatul din firme sau corporații, tot în întuneric intră și tot întunericul îl servește — nu întregul, ci o nouă divizare a unei alte divizări din întreg, care nu îl ridică în conștiință, mai ales atunci când nu își servește sensul, ci un întuneric travestit în lumină, pentru a fi „în rând cu ceilalți”.


(Vorbesc aici din perspectiva energiei masculine, căci fiecare energie masculină poartă această povară a luminii.)

Ca independent, tot întunericul îl găsești în creație, iar toate oportunitățile pe care ți le oferă viața sunt, de fapt, tot reflexii ale întunericului.


Opțiunile pe care le ai, ca student independent al acestei școli, sunt minime și presupun eforturi mistice și sacrificii interioare profunde.


Formele religioase din epoca imbecilismului nu te luminează — și iar intri într-un întuneric.

Această perioadă de ceață prin care trece umanitatea este specifică acestei ore a Marelui An, când harababura planetară este reflexul confuziei noastre spirituale.


Întunericul existent pe lume, născut în cele două epoci ale nopții Marelui An, nu este organizat de cineva, ci este urmarea firească a lecțiilor pe care umanitatea le-a creat în acele epoci, când nivelul de conștiință era minim.


Aceste lecții au ajuns acum, la intrarea în Ziua Marelui An — la Porțile Raiului — și reprezintă lecțiile neînțelese ale Creației din noapte, lecții pe care umanitatea nu le poate depăși decât înțelegându-le ca întreg, pentru că întregul este adevărul nostru, ca formă și clasă de conștiință în această școală planetară.


Ceea ce am construit până acum nu poate reprezenta întregul, mai ales în contextul în care tot ceea ce avem în prezent sunt construcții născute din întuneric.


Unele dintre ele, create spre sfârșitul nopții, poartă o licărire de lumină, dar majoritatea încă poartă amprenta umbrei.

Acest întuneric se manifestă în toate structurile: guvernare, religie, justiție, media, identitate, educație, familie — mai ales cand toata umanitatea este in relații karmice neîntrerupte de peste 2400 de ani cu jumatatiile altora.


Părinții au uitat să fie părinți în noaptea Marelui An; educația, deși este o necesitate a trezirii, este încă tributară epocii imbecilismului; iar relațiile, în cele două epoci trecute, nu au fost de iubire.


În aceste două epoci, umanitatea nu a experimentat iubirea adevărată, nici onoarea, nici viața, nici armonia, nici siguranța, nici apartenența, nici dreptatea.


Aceste noțiuni întunecate prin care am trecut, au dat naștere creației pe care o avem astăzi, ajunsă la Porțile Raiului. Ele au împins în lumina reflectoarelor toate eminențele planetare formate în cele două epoci ale imbecilismului — lideri care nu cunosc diferența dintre bine și rău, simpli studenți care și-au pierdut o parte din lumină, ajunși în aceste roluri sub impulsul demonitelor care îi împing din spate, pentru siguranță financiară, faimă sau putere.


Una dintre marile pierderi ale energiei feminine în Noaptea Marelui An a fost sinele — și, odată cu el, siguranța financiară specifică Zilei Marelui An.


Această pierdere a făcut ca energia feminină să își identifice sinele cu aspectul financiar în cele două epoci ale nopții, ceea ce a influențat profund conștiința colectivului feminin și, implicit, a studenților energiei masculine, care, la rândul lor, au fost modelați de vibrația feminină dezechilibrată a acelor doua epoci ale noptii marelui an.


În ambele cazuri, ei sunt manevrați de întunericul lectiilor lor proprii si al Mamei Divine, care inca ancoreaza nivelul minim de conștiință al epocii trecute — o epocă cu un nivel minim de conștiință de 0 % încheiată în 2019, dar ale cărei lecții și vibrații nu s-au încheiat încă.


Astfel, mulți dintre studenții care ar fi trebuit să reprezinte lumina (energiile masculine) (polul plus), au ajuns să joace roluri de minus, acționând sub influența laturii lor „sith” reprezentata de divinul feminin.


Acești „lideri” de azi, aflați la Porțile Raiului, nu sunt liderii umanității și nici elita ei. Sunt suflete atinse de întuneric — suflete care trăiesc în frică, în special în fața propriilor creații.

Suflete golite de lumină, care reflectă doar o conștiință dominata de intuneric, menținând involuntar acest întuneric asupra intregului prin teamă și prin influența celor din jur.

Această ceață planetară nu e vina cuiva — este efectul natural al nopții Marelui An.


Divinul însă, acum, cheamă lumina să se recunoască din nou ca lumină și să isi stingă întunericul interior, căci intrăm în Ziua Marelui An, unde aceste roluri nu mai pot continua.


Acești studenți sunt ceva firesc la Porțile Raiului — nu e nici primul ciclu, nici ultimul în care, la această oră a Marelui An, se arată „premianții” nopții: armate false, războinici falși, regi și împărați, iluzii din noaptea marelui an.


Toate acestea sunt reflexii ale învățăturilor neintegrate.

Evoluția planetară prin care am trecut nu a fost una tehnologică, ci spirituală.


Adevăratul progres până la această oră s-a născut din transformările spiritului, nu din revoluția tehnologică.

Din perspectiva evoluției planetare, tot ce au creat acești lideri în ultimul secol nu reprezintă decât lecțiile viitoare ale umanității: poluare, unirea sufletelor care nu sunt perechi in uniuni, migrații masive, distrugerea habitatelor,etc.


Noi am uitat că această planetă este o școală a conștiinței, unde toate formele de viață sunt egale în dreptul lor de a experimenta existența.


În loc să colaborăm cu ceilalți studenți ai acestei școli — am construit structuri care le-au limitat existența și am comis genocide ale formelor mai mici, fără să înțelegem că ele fac parte din același întreg.

Aceste fapte nu sunt judecăți divine, ci simple rezultate ale inconștienței: spionajul cetățenilor, legile false, armatele iluzorii, toate sunt expresii ale unei minți încă adormite, care a uitat că servește Creația.


Fenomenul „țărilor” și al „regatelor” nu este altceva decât o iluzie a separării — un nivel mic de conștiință din „iadul” experienței dense.


Acești studenți nu pot ghida umanitatea, pentru că încă învață să se ghideze pe ei înșiși.

Întunericul care se vede acum tot mai ostentativ este, în fapt, o revelație — semnul că Lumina Soarelui Divin atinge fiecare colț al creației.


Deși suntem o singură civilizație, și tot ce există pe această planetă aparține acestei școli, încă mai persistă obstacole în calea evoluției umanității.


Aceste obstacole nu sunt neapărat de natură divină, ci mai degrabă rezultatul acțiunilor studenților care, neînțelegând sensul evoluției în conștiință, au ridicat ziduri acolo unde trebuiau deschise porți.


De la aspectele tehnologice până la intervențiile în uniunea divină, aceste obstacole nu sunt decât lecțiile finale prin care umanitatea trebuie să treacă pentru a-și recăpăta locul în armonia Creației.


Această lipsă de sens a vieții pe care umanitatea o experimentează ca întreg, la această oră a Marelui An, se poate transforma din întunericul existent într-o lumină — o lumină care să ne inspire experiența și să ne îmbunătățească viața în cadrul acestei Școli Planetare, nu doar pentru studenții formei umane, ci pentru întreaga Creație.


Această inversare a creației este posibilă și face parte din trezirea umanității, care acum descoperă lecțiile ce îi stau în calea reîntregirii.


Reîntregirea Creației va aduce ordinea în această Școală Planetară — prin relocarea studenților și refacerea celor Patru Mari Triburi.


Sufletele-pereche nu vor mai avea obstacole în a se regăsi, iar prin organizarea planetară, această Școală a Vieții va prinde din nou viață.


Toți studenții acestei școli — buni sau răi, Jedi sau Sith, albi sau negri, roșii sau albaștri, îngeri sau demonite (căci lumina nu se poate manifesta ca demon decât atunci când lumina este prinsa in lecțiile feminine) — sunte-ti toti parte din întregul cosmic, iar aceasta creatie planetara trebuie intoarsa din drum ca intreg.


Notă editorială:
Acest articol este în continuă dezvoltare și va fi reactualizat periodic. Deși am depus eforturi pentru acuratețe, esența profundă a acestui articol poate necesita rafinări ulterioare.