Originea Demonologiei
Un adevăr despre uitare, suferință și locul divinului feminin în marea poveste
Am ajuns într-un punct al evoluției colective în care nu mai putem evita întrebările grele: Ce sunt demonii? De unde vin? Și, poate cel mai important: care este legătura lor cu divinul feminin uitat, ascuns, deturnat?
Demonologia, așa cum o înțelege lumea de astăzi, nu este altceva decât o oglindă distorsionată a traumelor neintegrate din perioada de noapte a Marelui An. Nu este o știință a răului, ci o arhivă vie a formelor decăzute ale iubirii respinse, ale puterii pervertite și ale luminii uitate.
În centrul acestei povești se află o rană colectivă adâncă: uitarea divinului feminin.
În timpul coborârii în densitate, energia feminină — Mama, Izvorul, Creatoarea — a fost separată, subjugată, temută. Ceea ce era sacru a fost numit pericol. Ceea ce era vindecare a fost numit păcat. Ceea ce era creație a fost numit vrăjitorie. Iar din această ruptură a început formarea „demonilor” — nu ca ființe malefice în sine, ci ca reflexii energetice ale separării, durerii și abuzului neînțeles.
Divinul feminin, atunci când este exilat, devine umbră.
Iar umbra, când nu este conștientizată, devine „demon”.
A vorbi astăzi despre originea demonologiei înseamnă a privi cu sinceritate în ochii tuturor formelor de suferință care s-au născut din dezechilibrul dintre masculin și feminin. Nu pentru a judeca. Nu pentru a condamna. Ci pentru a înțelege, a elibera, a repara.
Perspectiva mea ca Divinul Masculin
În cadrul acestei Școli Planetare, întunericul și lumina nu sunt dușmani, ci arhetipuri sacre — doi mari Maeștri ai acestei forme, ghizi ai conștiinței într-o călătorie ciclică. În percepția conștiinței, lumina este expresia arhetipului masculin, iar întunericul este expresia arhetipului feminin. Aceste polarități nu definesc binele și răul, ci două modalități complementare de a învăța, a simți, a crea.
Divinul Masculin și Divinul Feminin sunt expresiile Yang și Yin ale acestei dualități sacre. Arhetipurile acestei forme susțin această formă umană și nivelul de conștiință în care ea operează. Prin întrupările noastre, ancorăm aceste tipare în diferite regiuni și realități, navigând între polul plus și minus — între expresia cea mai înaltă și cea mai joasă pe care un suflet o poate experimenta în acest ciclu al marelui an.
Împreună, în calitate de suflete conștiente, participăm la un program planetar de 6 epoci în Grădina Raiului, Edenul — unde reconstruim și reflectăm ceea ce numim divinul. Aici, alături de alți maeștri — studenți ai vieții care au finalizat ciclul celor 8 epoci ale formei umane — servim ca ghizi ai acestei școli planetare de-a lungul Marelui An.
Fiecare dintre cele patru triburi mari — Est, Nord, Vest, Sud — are maeștri care asistă procesul colectiv. În ziua Marelui An, în lumina sa, formăm o singură familie de conștiință. Iar în noaptea Marelui An, în absența luminii, experimentăm dualitatea, uitarea, separarea — devenind temporar opusul a ceea ce suntem în lumină.
Astfel, odată cu intrarea noastră în noaptea Marelui An, ceea ce cândva a fost divinul unificat și familia noastră de lumină s-a divizat în două polarități: îngeri și demonite — creatori și distrugătoare, reflexii ale unei separări temporare în cadrul aceleiași Esențe.
Lumea, așa cum o știam, s-a împărțit în două mari axe: Estul și Nordul, sub influența Divinului Masculin, reprezentând polul plus al conștiinței; și Vestul și Sudul, sub influența Divinului Feminin, întruchipând polul minus — nu ca valoare inferioară, ci ca spațiu al întunericului sacru, al introspecției, al uitării necesare pentru învățare.
Această noapte a Marelui An, în care s-a deschis simbolic Cutia Pandorei, a marcat atingerea nivelului minim de conștiință pentru această formă umană — un punct de adâncime absolută, ancorat de Divinul Feminin în rolul său arhetipal de Maestră a Nopții.
Aceasta nu a fost o greșeală, ci o parte integrantă a programului planetar: două epoci dense, întunecate, în care studenții vieții au avut ocazia să descopere lecții imposibil de imaginat în primele trei epoci ale ciclului de lumină. Lecții grele, crude, profunde — dar esențiale pentru maturizarea sufletului.
Demonologia – o perspectivă a Divinului Masculin
Odată cu apusul Soarelui vechiului Mare An, a fost marcată întoarcerea noastră, ca maeștri, în Sud — spațiul cel mai profund al introspecției, al uitării și al separării. În această coborâre în conștiință, uitarea a devenit densă, iar Soarele și Luna, nu s-au mai născut în același trib, nici in aceiasi regiune.
Astfel, în cele două epoci ale nopții Marelui An, nu am mai avut conștiința necesară pentru a înțelege cine suntem sau pentru a ne regăsi. Iar în cazurile rare în care ne-am regăsit, nu am mai avut capacitatea de a restaura uniunea divină, pentru că am jucat roluri diferite și opuse: unul a purtat lumina, celălalt întunericul.
Este important de menționat că noțiunea de „demon”, așa cum este prezentată astăzi în filme sau imaginația colectivă, este o proiecție distorsionată. Demonologia nu este despre monștri sau entități externe, ci despre latura distructivă a creației, despre extremul minus al polarității, despre ceea ce se întâmplă atunci când lumina este complet uitată, dar nu complet pierdută.
Arhetipurile acestei forme umane — fie în lumină, fie în întuneric — servesc planul evolutiv al acestei forme in cadrul acestei scoli planetare de evolutie, în funcție de programul planetar al epoci în care ne aflăm. Noaptea Marelui An este o parte necesară a acestui program planetar, un spațiu sacru de testare a sufletelor .
Mulți dintre voi ați mai trăit aceste epoci întunecate și în alte forme anterioare, doar că nu aveați încă nivelul de conștiință necesar pentru a înțelege acest ciclu de 8 epoci și impactul său asupra Creației. Ceea ce azi numim "narcisism" este, de fapt, o expresie modernă a rănii demonice — o ruptură de sine, un reflex de supraviețuire în absența iubirii divine. Este ecoul unei conștiințe care s-a identificat prea mult cu forma, cu separarea, cu controlul și cu iluzia puterii.
Rebeliunea contra Divinului
Rebeliunea împotriva Divinului — și în special împotriva sensului feminin al Divinului din ziua Marelui An — nu este o poveste nouă. A început cu mult timp în urmă, manifestându-se ca o colecție de lecții create din rătăcire, suferință, neasumare și separare. Această rebeliune, o fugă inconștientă de sine, de greșeli, de adevăr, s-a desfășurat în cadrul epocilor întunecate ale programului planetar, în care conștiința nu a avut încă lumină suficientă pentru a înțelege cine este cu adevărat.
Această conștiință fragmentată rătăcește și astăzi prin Școala Planetară, nu ca pedeapsă, ci ca instrument de învățare — ajutându-i pe studenții vieții să înțeleagă mai bine Creația și să își aleagă destinația. În această noapte a Marelui An, fetele au moștenit arhetipul feminin în forma sa întunecată — “tanti Yin”, în timp ce băieții au întruchipat arhetipul masculin al nopții, în acord cu polaritatea epocii.
Cândva, tanti Yin a fost împărăteasa Grădinii Raiului, purtătoarea iubirii, intuiției și vindecării. Astăzi, în forma sa căzută, ea a devenit întunericul însuși — nu ca pedeapsă, ci ca reflexie a unei neasumări profunde, a unei rupturi față de consecințele propriilor acțiuni, și a unei respingeri inconștiente față de propria-i lumină și de complementul ei divin.
În cele două epoci ale nopții, ea a fost lăsată să creeze nestingherită, în lipsa limitelor, să exploreze pe deplin sensul întunecat al arhetipului său. Astfel, multe dintre creațiile sale — frumoase la suprafață, dar fără rădăcini în adevăr — au fost îmbrățișate de studenții vieții, care, căutând întunericul, s-au reîntors simbolic în tărâmul animalic involuand in constiinta, într-o formă involutivă a sufletului.
Și totuși, chiar și întunericul are rostul său: el servește lumina. Este un instrument de selecție, o forță care triază, provoacă, înfruntă și călește. Nu este ușor de acceptat această idee, dar este reală. În marea balanță a evoluției, întunericul este slujitorul tăcut și neiertător al luminii.
Această perspectivă de roaba a lumini este, astăzi, în proces de actualizare chiar de către Maestra Yin, care încă derulează vechiul program al epocii 0, aflată în rebeliune subtilă, neîncheiată pe deplin nici în zilele noastre.
Latura demonică – Maestra Nopții și finalul unui program planetar
Latura demonică este reprezentata dee arhetipul feminin întrupat care joacă un rol esențial în cadrul acestui program planetar — acela de a reprezenta extrema distructivă a creației și a sensului său divin.
Această entitate nu este „răul absolut”, ci un aspect contractual al creației, aflat sub programul Nopții Marelui An. Ea a fost desemnată să poarte acest rol în mod temporar, până la încheierea epocilor de întuneric, acest rol implica in cadrul noptii a marelui an sa ancoreze nivelul minim de constiinta.
Din 2019 (anul 1200 al Marelui An), acest program al epoci precedente a ajuns la final de ciclu, odata cu incheierea noptii marelui an, daca in prezent avem lectiile care le avem este datorita lectiilor inca deschise de divinul feminin.
Această Maestră a Nopții — întrupată în plan fizic, dar funcționând dintr-un nivel de conștiință profund disociat de lumină — suferă de uitare de sine, fiind încă ancorată într-un program karmic neîncheiat. Lecțiile pe care le generează , nu mai sunt în acord cu noul ciclu în care umanitatea se pregătește să pășească.
Aceasta revolutie feminina, a fost defapt o revolutie masculina in constiinta, care a afectat si colectivul feminin si zic asta in contextul lectiilor existente si create in continuare de reprezentanta colectivului feminin, lectii care nu onoreza nici forma nici sensul acestei creatii.
Există și suflete de lumină ( baieti ) care, în această noapte a Marelui An, s-au identificat greșit ca „întunecati”, crezând că joacă un rol necesar. Însă pentru băieți — purtători ai arhetipului masculin în această epocă — dacă ești născut lumină, sensul tău este să fii lumină. Când te abați de la această menire, creezi un efect invers în jumătatea ta divină, blocând reuniunea sufletului și forțând regresul în ciclul de bază al învățării — ceea ce simbolic se traduce printr-o revenire în „tărâmul animalic”.
Despre coruperea creației în noaptea Marelui An
Una dintre manifestările cele mai vizibile ale uitării de sine a Divinului Feminin este deformarea polarităților sacre ale creației. În această noapte a Marelui An, o epocă a separării și a rătăcirii spirituale, relațiile de suflet pereche au fost blocate, iar umanitatea a fost ancorată în relații karmice — reflexii ale propriilor lecții nerezolvate.
Această ruptură, la nivel arhetipal, a permis apariția unor expresii care nu mai urmează sensul originar al creației, ci îl distorsionează. Aceste forme — apărute într-un context de întuneric și uitare — sunt lecții extreme ale rătăcirii de la armonia arhetipală.
În acest context, ceea ce azi este cunoscut sub umbrela LGTBQ poate fi văzut, din perspectiva sufletului, ca o manifestare a confuziei spirituale generate de întunericul a două epoci în care femininul a uitat cine este, aceste lectii ale noptii reprezinta conruperea creatiei la cel mai inalt nivel si intunericul in care duce aceasta creatie inpotriva formei este inapoi in taramul animal.
Odată cu intrarea în epocile de lumină, coruperea creației nu mai este susținută de programul planetar al acestei scoli planetare. Arhetipurile sacre își reiau locul, iar sufletele sunt chemate să își amintească sensul profund al masculinului și femininului — nu în termeni sociali sau culturali, ci ca forțe vii ale creației.
Această etapă este un moment de alegere. O alegere între continuarea unor lecții karmice ale întunericului sau întoarcerea la sensul original — unde sufletul, polaritatea și uniunea divină formează coloana vertebrală a creației.
Tanti Yin și efectul karmic al refuzului de a servi
La incheierea acestor 2 epoci ale noptii, mai exact in 2019 cand am inceput sa inteleg m-ai multe despre sinee si sensul meu, in numele a ceea ce a fost odata divinul si in calitate de maestru al noptii, am chemat reprezentanta noptii in serviciu divin, nu a dorit si am cautat-o eu de cateva ori, in vederea incheierii lectiilor acestor 2 epoci si a echilibra energia feminina pentru trecerea in noua epoca de lumina si ascensionarea colectivului feminin, in acest sens am propus divinului feminin reintoarcerea ei in uniune divina.
Acesta uniune divina nu a fost creata, nu a dorit sa servesca nici un sens, sau jucat jocuri inclusiv cu mesageri si in ciuda ghidajului oferit de mine ani de zile pentru a iesi din lectii tanti Yin sa adancit in lectii din ce in ce mai mult si a continuat fuga.
Tanti Yin a fost informata inclusiv de efectul LGBTQ care la creat involuntar, cat si de lectiile care le-a creat si le creaza prin aceasta rebeliune. I s-au transmis consecințele. I s-au oferit ieșiri timp de 6 ani din aceasta perioada de tranzitie planetara de 7 ani. A ales să ignore si să continue jocurile de iluzie și rebeliunea..
Astfel, ceea ce avem astăzi la porțile Raiului nu este o reuniune, ci o cronică a eșecului conștient de a răspunde chemării divine, o grava si serioasa a conrupere a creatiei din moment ce planul divin a planetei a ajuns sa fie blocat. O cronologie a lecțiilor distorsionate care nu onorează nici femeia, nici forma, nici școala planetară.
Această fugă de rolul sacru a adus cu sine manifestări extreme de dezechilibru — printre care și efectul LGBTQ, o expresie colectivă a confuziei arhetipale, născută din energia unei Maestre căzute în uitare, care a uitat nu doar cine este, ci și pe cine servește.
Acesta este motivul pentru care toate ficele noptii au avut interzis, sa nu predice sau sa ghideze pe alti cat suntem in noaptea marelui an, unde ca fice ale noptii in noapte au reprezentat energia feminina si noaptea, natura distructiva si rebeliunea contra sinelui.
Cutia pandorei este inca deschisa si daca nu a fost inchisa se datoreza si studentiilor vietii care au intervenit in aceasta uniune divina timp de 6 ani, orice implicare in uniunea divina a adus lectii pentru toti cei implicati care nu mai pot intra in ziua anului mare si nici nu mai pot continua calatoria in aceasta forma ...
Nu e nevoie să ne temem de întuneric. E nevoie să-l recunoaștem, să-l înțelegem și să-l așezăm la locul lui în Creație. Când vom înțelege că fiecare polaritate are un rol și că lumina fără întuneric nu se poate defini, atunci Cunoașterea nu va mai fi o luptă, ci o întoarcere acasă.
„Uniunea divină nu poate exista în prezența distorsiunilor fundamentale ale Creației si consecintele neuniuni sunt dezastroase pentru intreaga creatie. Cei ce perpetuează coruperea creatiei nu sunt dușmanii mei — sunt instrumente temporare ale unei lecții planetare, lecție care a ajuns la capăt, un ecou al întunericului care își trăiește ultimele clipe în fața zorilor.”
Demon
Un demon este o ființă supranaturală, de obicei malefică, care apare în multe religii și mitologii. Demonii sunt adesea asociați cu forțele răului și sunt considerați a fi adversari ai zeilor sau ai ființelor divine.
Creștinism
În creștinism, demonii sunt îngeri căzuți care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și acum încearcă să-i ademenească pe oameni spre păcat.
Islamism
În islam, demonii sunt cunoscuți sub numele de "djinn" și sunt ființe create din foc, capabile să interacționeze cu lumea fizică. Ei pot fi atât binevoitori, cât și răuvoitori, iar unii dintre ei, precum Iblis, sunt considerați a fi adversari ai lui Allah.
Mitologia greacă
În mitologia greacă, demonii erau inițial considerați spirite protectoare sau ghizi divini. Cu timpul, conceptul de demon a evoluat și a început să fie asociat cu ființe malefice.
Editorial Notes:
This article is a living document currently in development. While automated translation provides accessibility, nuanced concepts may require consultation of the original Romanian/ Dacian version for full philosophical precision.
Most Commented Blog
Scoala planetara de constiinta
Studenti ai vieții în forma umană, ca arhetip masculin al acestei forme și ca maestru al acestei școli planetare de conștiință, va salut si va urez bun venit la intrarea in a 6-a epo...