view_headlineAlegoria Iubirii

Autor: Costin

Terra - Alegoria Iubirii


O poezie scrisă de mine prin 2018 sau 2019.

Terra - Alegoria Iubirii

Terra librarie fermecata, frumusetea ta e nestemata,

taram sacru al urmasiilor celor din Lyra demult uitata,

a eternilor proiectie, polarizarea fiind doar o lectie,

in cicluri impartita, de stele influentata, mama Gaia te asteapta!


Alegoria iubirii a energiilor subtile si a entitatiilor divine.

In cicluri de constiinta, aceasta librarie cu a ei densitate urca sau coboara

standardul de evolutie al fiintelor ce ii sunt la sanul ei de mama

cu intregul fragmentat, tipar ascuns al curcubeului uitat,

locul sacru al dragostei ce uneste yin si yang.


Tainica alegorie a reintregirii unde doi devin unu prin marea lor iubire.

In aceste cicluri ale vietii sensul dragostei il anchetam,

osanditi ne simtim de al vietii curcubeu,

vesnicele si eternele iubiri le cautam,

printre furtunile din noi pe care le tot alimentam.


Agonia neiubirii, amagirea fericirii, noi o tot schitam.

Alegoria iubirii in al sau dans al daruirii

aprinde si desprinde dragostea ce o tot aprinde.

Lectii convenite cu iubire planuite, de veacuri osandite,

inimi frante cu inimi sclipitoare, in al lor sens de echilibrare,

tiparul iubirii, jocul fericirii cu al sau dans al neiubirii.


In agonia neiubirii de te vei afla, exista un sens neinteles pe care doar tu l-ai putea elucida.

Asteapta-ti vremea ta, ai rabdare in a intelege, asculta-te si tu vei triumfa,

nu te grabi a judeca si intelege puterea ciclurilor asupra ta.

Nimic nu este impotriva ta, doar ai crescut si ti se potriveste altceva;

sensul e ca tu sa cresti in toate si sa stingi carmele uitate.


Sa te inchizi ca o cortina, sa te deschizi la luna plina -

alegoria iubirii, aceasta cunoasterea a dragostei de sine,

deznodamant al lectiilor divine, rezultatul luptelor cu tine,

slefuirea cea de taina ce te indeamna catre tine sa te-ndrepti,

divinul sens in tine sa il gasesti.


Iubirea e o muzica aparent neinteleasa; ba ne imbata, ba ne trezeste

din acest vals apoi ne desparte, orchestratia destinului, jocul sacru al declinului.

Dar tine minte ca viata de iubire e ca o scara fara oprire. Ea nu moare niciodata,

e doar un mod de slefuire ce te invata sa cresti, sa te-n drepti,

sa te apreciezi, sa te iubesti si sa aprinzi acel foc ce deja fumega in tine.


Cheia acestei librarii esti tu fara doar si poate.

Sensul e sa cresti in toate, sa stingi karme neuitate,

fericirea sa o cauti si doar in tine sa o gasesti,

dupa cai verzi tu, sa te pierzi, de muze celestiale sa te imbeti,

pana ai sa te trezesti si o sa incepi sa inveti.


Cu al tau sprit ghidat, uneori chiar foarte confuzat,

in acest dans divin al curcubeului uitat, vii aici ca sa transcenzi,

sa cunosti tot felul de roluri, sa renasti, sa strici decoruri,

sa iubesti, sa ierti, sa cunosti tot felul de soiuri,

sa gusti al vietii dulce sens in roiuri.


Asa cum din samanta apare acel fir al vietii

ce se inalta si razbate spre lumina sa se indrepte,

asa cum vantul intareste tulpina, dupa cum o fi drumul vietii,

magica iubire a dragostei de sine, focul sacru al energiilor subtile,

plasmuit de puterea sa de sine, darul fortelor divine.


Totul e facut sa te atraga, sa te rupa de a ta soarta

dar in ciuda a tot ce o sa vie, tu esti un mare navigator din fire, spirit cuceritor,

spirit vechi ce stii magie, caci magia vietii in sine vine cu increderea in tine.

Atat timp cat vei face totul cu iubire, un maestru al tau insati tu vei deveni,

nemuritor vei fi in a stelelor imparatie alaturi de a ta mare iubire ce va fii de-a pururi langa tine.


Notă editorială:
Acest articol este în continuă dezvoltare și va fi reactualizat periodic. Deși am depus eforturi pentru acuratețe, esența profundă a acestui articol poate necesita rafinări ulterioare.