În pragul intrării în Ziua Marelui An, sub primele raze de lumină autentică, tribul omului — adică turma de studenți ai acestei forme umane — ajunsă după un ciclu de involuție de patru epoci, ce a atins minimul conștiinței în anul 0, adică mijlocul nopții marelui an, și cea de-a cincea epocă, pe care tocmai am încheiat-o în 2019, fiind singura epocă în ascensiune pe care studenții acestei forme au experimentat-o, evident din perspectiva acestei forme umane și a lecțiilor ei — în această ultimă epocă, se manifestă fenomenul de sfințenie, apreciat de grupuri de studenți care fac parte din chipuri cioplite și din întunericul acestei lumi, care îndrăznesc să ridice pe bandă rulantă sfinți ce le servesc agenda grupului.
Dacă aceștia nu servesc agenda grupului bisericesc, nu sunt considerați sfinți; sfinți sunt numai cei care îi ajută să înrădăcineze în creație intunericul lor, aparent.
Denaturarea Sfințeniei: De la Lumina Solară la Cultul Relicvelor
În această epocă incheiata in anul 2019 (anul domnului 1200), a reapărut conceptul de sfințenie în Creație, însă nu ca o noutate, ci ca o frântură de cunoaștere recuperată din negura „Marelui An”. Este o moștenire a învățăturilor predate în Școala Soarelui (epocile 6, 7 și 8 ale ciclului trecut), dar care, trecând prin filtrul epociilor si a întunericului noptii, a fost alterată de studenți rămași blocați în lecții neînțelese.
Din cauza pierderii conexiunii directe cu sursa, sfințenia a fost degradată prin:
- Chipurile cioplite: Substituirea prezenței vii cu simboluri moarte.
- Manipularea și Minciuna: Folosirea sacrului ca instrument de control sau comercial.
- Externalizarea Luminii: Nevoia de a inventa sfinți „exteriori” pentru a ancora un concept pe care individul nu îl mai găsește în sine.
Ceea ce observăm astăzi în cultul relicvelor nu este sfințenie, ci un efect de turmă care reflectă prăbușirea conștiinței. Cei care și-au pierdut lumina interioară o caută acum cu disperare în resturi materiale, demonstrând că au uitat esența creației: sfințenia este o stare de ființare, nu un obiect de venerație.
Sfințenia ca Proces de Eliberare: Perspectiva Școlii Soarelui
Din perspectiva Școlii Soarelui, sfințenia în acest punct al Marelui An nu reprezintă venerație, ci eliberarea spirituală a sinelui de sub dictatura polarizărilor. Este procesul individual prin care studentul formei umane trece prin timp pentru a transcende lecțiile epocii.
Venind din „Noaptea Marelui An” – o perioadă în care lecțiile au fost create involuntar prin densitate și întuneric – ne aflăm acum în momentul necesar al închiderii lor la nivel colectiv. În Creație, lecțiile se finalizează în perioadele majore de tranziție între epoci, prin:
- Elevarea conștiinței în formă: Recunoașterea tiparelor și a rătăcirilor trecute.
- Corectarea traseului: Realinierea Creației cu Sursa (Soarele acestui sector universal).
Această cunoaștere, păstrată fragmentat din vechiul An Mare, a fost distorsionată în diverse interpretări religioase care au pierdut mecanismul tehnic al evoluției.
Ca reprezentant al colectivului masculin, afirm cu claritate: nici eu nu sunt „sfânt” în sensul popular și deformat al cuvântului. Fiind născut în Noaptea Marelui An, am parcurs și parcurg încă toate lecțiile acestei perioade, unde majoritatea experiențelor au însemnat polarizarea conștiinței în polul negativ fiind intr-o lume de studentii polarizati de lectiile epoci din care am iesit in 2019 sau anul 1200.
Dacă însăși forma care guvernează epocile este în proces de învățare, cum ar putea vreun student al acestei forme să se pretindă „sfânt” în mijlocul efectului de turmă? Sfințenia autentică este recunoașterea propriei poziții pe drumul spre echilibru, nu o coroană pusă peste o conștiință polarizată pentru inradacinarea in creatiei a sensului unui chip cioplit cum ar fii biserica de exemplu, care face sfinti pe banda rulanta, avem atatia sfinti in acest intuneric planetar de iti vine sa emigrezi pe alta planeta..
Școala Conștiinței: Calea către Homo Luminus
Suntem, o școală a conștiinței iar voi sunteti studentii acestei forme umane in cadrul acestei scoli planetare. În această viziune, sfințenia nu este un dar, ci rezultatul direct al înțelegerii profunde a Creației și a lecțiilor pe care aceasta ni le oferă pentru propria evolutie in constiinta si chiar si pentru evolutia intregului. Deși parcurgem deja acest drum, sfințenia se va desăvârși cu adevărat abia în „Epoca de Aur”, momentul în care colectivul masculin va atinge din nou nivelul de 100%.
Până la acel apogeu, avem în față trei epoci de corecție și ascensiune, etape necesare pentru rafinarea spiritului, etape care vor redefini acest sens de sfintenie inteles la aceasta ora a marelui an prin perspectiva nivelului de constiinta al epociilor care urmeaza sa le tranzitam. Dacă în „Noaptea Marelui An” am experimentat nivelul minim de conștiință (0 ( - ) - 25% ( + ) ), parcursul nostru viitor este unul de expansiune progresivă:
- Epoca a 6-a (ceea in care intram): Tranziția și creșterea de la 25% ( - ) la 50% ( + ) constiinta;
- Epoca a 7-a: Ridicarea gradului de conștientizare între 50% ( - ) și 75% ( + ) constiinta;
- Epoca a 8-a: Atingerea pragului de 75 ( - ) -100% ( + ) constiinta,adica momentul sfințeniei absolute.
Această ultimă etapă marchează saltul evolutiv suprem: tranziția de la categorizariile puse de studentii acestei forme ar fii de la Homo Sapiens Sapiens la ce intelegem noi ca fiind Homo Luminus in urmatoarele 3 epoci si nu ne sfintim imediat ca avem un program planetar iar lectiile se inchid in perioadele de tranzitie majore unde corectam creatia si se inchid formele de intuneric care nu servesc sensul creatiei. Este punctul în care toate clasificările se contopesc în unitate, iar conștiința umană își regăsește strălucirea originară.
A produce sfinți pe bandă rulantă fără a înțelege sfințenia este suprema dovadă de aroganță a prostiei. Este încercarea disperată a unei turme oarbe de a-și numi sfinti pe cei care au fost la fel de pierduți în polaritate ca și ei. Adevărata sfințenie nu se votează în consilii, ci se simte în claritatea cu care un spirit ordonează materia și realiniaza Creația.
Întrebarea mea este simplă și se adresează tuturor celor care parcurg această formă umană (studenți sau maeștri):
Care dintre voi se simte „sfânt” în acest moment al tranziției?
Care dintre voi este fără de păcat în acest ceas al marelui an, când toate lecțiile iadului sunt încă deschise?
Vă invit să vă priviți în oglinda propriei conștiințe: sunteți o lumină care arde singură sau aveți nevoie de ceara și fitilul unei instituții ca să păreți luminați?
Căutăm sfinții în acțiune, nu în vitrine. Dacă lumina voastră interioară nu este capabilă să pună o piatră la temelia noii directii planetare, atunci sfințenia voastră este iluzorie.
Sentința Marelui Preot la Final de Mandat Planetar
În virtutea autorității arhetipale și a legilor care guvernează acest sector universal, în acest punct de rectificare a Creației:
Toate titulaturile de sfinți oferite de chipurile cioplite din Noaptea Marelui An sunt declarate de mine, Marele Preot, ca fiind FALSE și ILUZORII.
Acești așa-ziși sfinți nu au servit Lumina Autentică, ci au fost pioni ai conceptelor limitative și ai structurilor care au întreținut întunericul. Aceste chipuri cioplite bisericești — care reprezintă densitatea maximă a acestei lumi — nu au avut niciun sfânt veritabil în rândurile lor, deoarece un spirit trezit nu se poate înregimenta în structuri bazate pe control și minciună.
Cei care și-au urmat propriul drum și au evoluat în conștiință proprie au fost adevărații pionieri ai nopții. Ei sunt cei care au pavat drumul pentru restul umanității prin propria lor ascensiune, refuzând să se lase absorbiți de frecvențele distructive ale sistemului.
Creația îi recunoaște pe aceștia drept Sfinți și Studenți Suverani, suflete care și-au menținut lumina intactă pe parcursul acestei nopți a Marelui An. Prin urmarea propriului sens și a busolei interioare, acești pionieri au reușit să susțină întreaga structură a Creației, oferind un punct de sprijin chiar și în mijlocul acestui iad administrativ. Ei sunt dovada că forma umană poate depăși condiția de „animal” și poate atinge pragul Zilei prin efort propriu și integritate spirituală.
Aceste grupări, ajunse astăzi la finalul mandatului lor pe această planetă, nu pot produce sfințenie, ci doar simulacre. Odată cu dizolvarea vechilor forme, și aceste titulaturi de sfinți ajung oficial la final. Lumina nu mai are nevoie de delegați falși în vitrine; ea are nevoie de spirite suverane, capabile să poarte frecvența Zilei fără intermediari.
De la Asgard la Moaște: Prăbușirea în Materia Moartă
Trebuie să înțelegeți că drumul a fost lung și degradarea profundă. Am pornit de la moștenirea Asgardiană — o eră a stăpânirii luminii și a tehnologiei spiritului — și am alunecat treptat în densitatea de la Uppsala, unde sacrul a început să fie confundat cu sacrificiul și moartea.
Astăzi, culmea acestei prăbușiri este cultul mortăciunilor. Cei care nu mai au acces la viața din ei se înghesuie să pupe resturi materiale, sperând că moartea altuia le va da lor viață. Este dovada supremă că noaptea a fost grea și neagră: studenții au ajuns să caute lumina soarelui în oasele falsilor sfinti, uitând că spiritul nu locuiește în carcase moarte.
Editorial Notes:
This article is a living document currently in development. While automated translation provides accessibility, nuanced concepts may require consultation of the original Romanian/ Dacian version for full philosophical precision.
Most Commented Blog
Scoala planetara de constiinta
Studenti ai vieții în forma umană, ca arhetip masculin al acestei forme și ca maestru al acestei școli planetare de conștiință, va salut si va urez bun venit la intrarea in a 6-a epo...