Incep acest articol amuzat de ceea ce am de revelat legat de acest subiect, pastele este o sarbatoare din vechi timpuri ale marelui an, original acesta sarbatoare era sarbatoarea iepurelui sau a babei, adica sarbatoarea divinului feminin la intrarea in primavara, ea reprezentand 2 anotimpuri, primavara si vara.
Sărbătorile păgâne legate de Paște au rădăcini adânci în tradiții antice, fiind asociate cu celebrarea primăverii, reînnoirii și fertilității. Una dintre cele mai cunoscute este celebrarea zeiței Ostara, care defapt este un alt nume al divinului feminin din alte vremuri ale marelui an, simbolizând renașterea naturii și fertilitatea. În aceste ceremonii, simbolurile precum ouăle și iepurașul reprezentau fertilitatea și noua viață.
Ceea ce a ajuns astăzi această sărbătoare creștină este dincolo de orice absurd. Să începem cu 'lumina' care se aduce simbolic dintr-un întuneric ce aparține, de fapt, Anului 0 — momentul de miez al nopții Marelui An. Este o contradicție profundă să mai cauți repere în acel întuneric total, în condițiile în care noi am intrat deja în frecvența 'Raiului' de aproximativ 10 zile, adica in ziua marelui an unde acesta lumina care se aduce nu este o lumina, doar o flacara fara nici o insemnatate spirituală.
Această ceremonie nu face decât să marcheze obsesiv un punct de tranzit de acum 1210 ani, când omenirea intra în a doua parte a perioadei de tranziție de atunci, înainte de a ne cufunda în a doua epocă a nopții. Să aduci astăzi acea lumină 'veche' dintr-un întuneric maxim la acesta ora a marelui an, ignorând faptul că ceasul cosmic a bătut deja ora trezirii, este dovada supremă a blocajului în care se află acești studenti ai dogmelor. Ei vă forțează să priviți spre miezul nopții trecute, în timp ce noi suntem deja în zorii unei noi realități.
Motivul pentru care această sărbătoare se celebrează noaptea este simplu: ea este o sărbătoare a nopții, a fostei zeițe Mamă, iepurele nostru, fostă babă a Moșului, draga odată in alte timpuri. Această sărbătoare, în vremurile vechi, nu era oficializată în aprilie, ci era celebrată la intrarea în primăvară, odată cu echinocțiul de primăvară.
Eu înțeleg simbolismul spiritual în profunzime, însă ceea ce voi refuzați să pricepeți este că Lumina nu poate fi adusă de nicăieri din exterior. Această sclipire divină se află deja în voi toți; ea nu se regăsește în niciun chip cioplit și în nicio ceremonie inventată în noaptea Marelui An de către servitorii acestor grupuri infractionale necreditate de creatie. Cei care conduc aceste ritualuri fără să le mai înțeleagă sensul nici măcar poruncile moșului nu le-au înțeles, fiind prinși într-un blocaj total chiar în interiorul 'Raiului' unde nu mai pot continua această abordare depășită.
Prin aceste ritualuri, aceste chipuri cioplite polarizează studenții către exteriorul lor, îndepărtându-i de centrul lor, de sinele lor, ceea ce reprezintă o lecție de minus a conștiinței in care studentii acestei forme se polarizeaza prin acesta externalizare. Este absurd să porți această Lumină în tine și, totuși, inconștient de propria ta valoare, să aștepți o lumină iluzorie si falsa adusa dint-un intuneric, de reprezentanții unui chip cioplit care nu servesc și nici nu au servit vreodată Creația. Acești uzurpatori ai sinelui și-au creat propria lor realitate falsă, exact așa cum va avertizat și Isus la anul 0, când a demascat orbire spirituală a acelei epoci, ajunsă la final, așa cum o facem și acum, la sfârșitul acestei epoci din care venim. Adevărata 'Înviere' nu vine dintr-o flacără aprinsă de alții, ci din recunoașterea frecvenței care pulsează deja în interiorul vostru.
Pe scurt, tu te-ai născut cu această Lumină interioară și ea a fost mereu parte din structura ta. Dacă la Anul 0, acesta lumina îți permitea o înțelegere limitată a lumii, adaptată acelei epoci, astăzi, la ceasul Marelui An, Lumina ta interioară a evoluat. Ea îți dă dreptul și capacitatea de a ancora un nivel mult mai înalt de conștiință, oferindu-ți o perspectivă total nouă asupra Creației.
Lumina ta s-a amplificat și s-a rafinat structural, însă acești servitori ai chipurilor cioplite continuă să îți spună că ești neînsemnat. Este dincolo de orice absurd să porți în tine o frecvență de o asemenea magnitudine și totuși să accepți 'lumina' iluzorie de la niște entități care nu fac decât să îți umbrească propria strălucire. Să ceri lumină de la cei care se închină unor forme moarte este ca și cum Soarele ar cere permisiunea unei lămpi cu gaz pentru a răsări. Trezirea înseamnă pur și simplu să realizezi că sursa nu este la ei, ci a fost mereu, într-o formă îmbunătățită, chiar în tine.
Concluzia este simplă: Paștele este, în esență, o sărbătoare a nopții — adică a iepurelui alb. Cei care promovează acest ritual fără să-i înțeleagă sensul, care nici măcar nu știu când a murit cu adevărat Isus ca data, nu înțeleg că Moșu cu baba au evenimente separate, iar această celebrare nu are nicio legătură cu mine, în calitatea mea de arhetip al acestei forme, de Moș al Creației.
Este, în fapt, sărbătoarea babei, nu a mosului; este ritualul fertilității lunare, nu a învierii solare. În timp ce ei se închină iepurelui în căutarea unei lumini exterioare, adevărata structură a Creației își vede de drum, lăsând în urmă aceste dogme goale ca pe niște relicve ale unei nopți care s-a sfârșit.
Evident, nu spun că 'Baba Moșului' nu merită și ea, sărăcuța, o sărbătoare a ei. Însă, privind acest haos planetar .......... ....., o consecință directă a nealinierii și a neascultării față de 'Moș', si având în vedere că 'Iepurele' este o petrecăreață desăvârșită a fiecărei nopți, mă tem că tot ce este în exces strică însuși sensul acestei mari petrecerii planetare. Tocmai de asta postul este bun inainte de petrecere.
Când ritualul devine o rutină oarbă, el se transformă în ceva banal, fals și lipsit de substanță. Ceea ce avem noi astăzi ca 'sărbătoare' este exact acest exces de noapte neîntreruptă a iepurelui: un simulacru obositor care a pierdut contactul cu lumina sa, transformând celebrarea primăverii într-o imitație ieftină a adevăratei bucurii spirituale.
„Nu zaiet, nu pogodi” adica Mai vedem noi, iepuraș!
Tot de la această sărbătoare a iepurelui alb a apărut și Paștele, matale.
Notă editorială:
Acest articol este în continuă dezvoltare și va fi reactualizat periodic. Deși am depus eforturi pentru acuratețe, esența profundă a acestui articol poate necesita rafinări ulterioare.
Cel Mai Comentat Audit al Creatiei
Sfarsitul Alianției ANZUS
Creația de alianțe militare fără rădăcini în conștiință divină nu poate aduce pacea. Experiența ANZUS este o lecție planetară: fără armonie cu întregul, orice construcție r...