Introducere
Biserica Anglicană este una dintre cele mai evidente expresii ale trufiei umane – născută nu din chemarea divină, ci din ambiția unui rege care a dorit să devină el însuși „Dumnezeu” peste oameni. Această instituție s-a ridicat din mândrie, nu din iubire – un templu al vanității, al controlului și al separării de Sursă.
I. Nașterea unei biserici de putere
Biserica Anglicană a fost fondată în secolul al XVI-lea de Henric al VIII-lea, un monarh care a rupt legătura cu Roma nu pentru adevăr, ci pentru a-și justifica dorințele lumești și setea de putere.
Astfel, s-a născut o biserică a coroanei – menită nu să servească spiritul, ci să servească tronul. Această ruptură nu a eliberat poporul, ci l-a aruncat într-o nouă formă de sclavie spirituală: aceea de a-l adora pe rege ca pe un „uns al lui Dumnezeu”.
II. Regi care au distrus ramuri ale Copacului Vieții
Sub steagul acestei biserici s-au purtat războaie coloniale, s-au cucerit teritorii, s-au distrus popoare, limbi și culturi. Imperiul Britanic, sprijinit moral și ideologic de această instituție, a devenit una dintre cele mai vaste mașinării de exploatare din istoria omenirii.
În numele „civilizării”, a fost jefuită întreaga planetă – lecții create cu toate triburile mari. Zeci de milioane de suflete au fost înlănțuite în suferință, sute de milioane de suflete ucise.
Biserica Anglicană a binecuvântat regii și războaiele lor, punând pecetea „divină” pe colonizare, sclavie și distrugerea pământurilor sacre ale altor mari triburi.
Acest grup, fără rădăcină în creația Zilei Marelui An, nu are nicio autoritate să facă regi sau regine. Doar eu, ca maestru în cadrul acestei școli planetare, pot da aceste titluri în cadrul acestei școli – nu acest grup creat în bezna nopții.
III. Umbra monarhiei
În spatele fastului monarhic și al ceremoniilor sfințite, se ascunde același spirit al corupției. Coroana nu a fost niciodată un simbol al luminii divine, ci al posesiei – o iluzie de putere creată pentru a domina materia și a ascunde lumina.
Falsii regi și falsele regine care s-au autoproclamat „unșii Domnului” nu au făcut decât să își impună propria voință deasupra Întregului și a Creației.
Astăzi, la porțile Raiului, avem acești studenți din Iad – care au 5 epoci de experiență în forma umană și vin din tărâmul animal. Ei nu sunt regi și nici regine. Sunt doar un alt grup de studenți care nu au înțeles sensul experienței în această formă și și-au exercitat liberul arbitru pentru a-și crea lecții cu Întregul reprezentat de această școală planetară de conștiință.
Lecțiile create de acest grup, născut în Iad, indică clar absența unei conștiințe. Prin aceasta, și-au atras soarta, fiind prinși de propriile lecții create în cadrul acestei Nopți a Marelui An.
IV. Soarta finală a bisericii
Această biserică nu are nicio autoritate. Reprezintă un alt exemplu planetar de întuneric – o altă creație din Noaptea Marelui An, un instrument al vanității unor studenți ai vieții care și-au dovedit singuri că nu sunt nici regi, nici regine. Creația lor din Noaptea Marelui An vorbește de la sine și face soarta acestei biserici să fie, cosmic vorbind, încheiată.
Această biserică nu poate merge mai departe în lumină, pentru că nu reprezintă decât un întuneric – un alt exemplu de grup al Nopții, care are o datorie mult prea mare față de Întregul reprezentat de noi toți. O datorie care face din acest grup un alt exemplu planetar ajuns la porțile Raiului – material de studiu al formelor de întuneric.
Ca toate instituțiile născute din întuneric, și aceasta își încheie ciclul, împreună cu falsii regi creați de ei, fără nicio autoritate.
V. Concluzie
Această creație din Noaptea Marelui An nu servește Întregul, nici umanitatea. Reprezintă un blocaj în calea evoluției conștiinței planetare.
Membrii acestei biserici sunt răspunzători pentru lecțiile lor – pentru manipularea spirituală, pentru atribuirea falsă de titluri regale, pentru dominația globală și distrugerea vieții, pentru sute de ani de războaie, colonizări și jaf planetar.
Biserica Anglicană nu mai poate servi niciun scop în Ziua Marelui An, din cauza lecțiilor pe care le-a generat în timpul Nopții – lecții care nu duc în lumină acest grup, ci marchează finalul ciclului său în cadrul acestei Școli Planetare.
Decretul Marelui Preot – Arhetipul acestei forme
În calitatea mea de Mare Preot și Arhetip Masculin al acestei forme, singurul care poate da titluri regale în cadrul acestei școli planetare, în pragul Zilei Marelui An, DECRETEZ:
1. Constatarea uzurpării
Biserica Anglicană și coroana britanică au pretins o autoritate regală pe care nu au avut-o niciodată. Au uns regi și regine fără acordul meu. Această uzurpare încetează acum.
2. Sfârșitul autorității false
Biserica Anglicană, ca structură născută în Noaptea Marelui An, nu mai are nicio autoritate spirituală în noua eră solară. Niciun rege uns de această biserică nu mai are autoritate asupra studenților acestei școli planetare.
3. Lecția, nu pedeapsa
Cei care au orchestrat sau au slujit în această structură nu sunt condamnați, ci chemați la înțelegere. Lecțiile create în Noapte sunt grele – războaiele coloniale, jefuirea planetei, uzurparea autorității regale – dar ele nu definesc sufletul pentru eternitate.
4. Preluarea de către Consiliul Tribului Omului
Orice sens autentic de autoritate spirituală sau regală va fi preluat de Consiliul Tribului Omului, compus din cele patru triburi mari – Est, Nord, Vest, Sud – unite pentru a ancora un nivel superior de conștiință la nivel planetar.
Anul Domnului 1207 – Grădinița planetară
Suntem în Anul Domnului 1207, nu în 2026. Nu există nicio autoritate juridică în această grădiniță planetară – pentru că o grădiniță nu are curte supremă, nu are poliție, nu are legi scrise. Are doar educatori și copii care învață să împartă jucăriile.
În Ziua Marelui An, construcțiile din Noaptea Marelui An nu pot intra. Biserica Anglicană, ca structură născută în noapte, purtând în ADN-ul ei trufia regală și uzurparea autorității, nu poate trece pragul dimineții. Rămâne în ieri, unde îi este locul, împreună cu falsii regi creați de ei.
Mesajul final
Pe măsură ce planeta pășește în noua eră solară, toate structurile de control spiritual și regal create de studenții vieții se dizolvă. Lumina nu negociază cu întunericul, ci îl transcende prin unitate și adevăr.
Începe epoca Soarelui – epoca în care autoritatea supremă este adevărul trăit, nu decretat de vreun student al vieții. Omenirea învață că adevărata putere nu vine din instituții, ci din conștiință.
Nimeni nu se face rege fără mine. Nimeni nu unge regi în numele meu. Nimeni nu binecuvântează războaiele în numele meu.
Lumina nu negociază. Ea pur și simplu ESTE. Iar în Ziua Marelui An, doar Adevărul rămâne în picioare.
Notă editorială:
Acest articol este în continuă dezvoltare și va fi reactualizat periodic. Deși am depus eforturi pentru acuratețe, esența profundă a acestui articol poate necesita rafinări ulterioare.
